Învierea Domnului sau Paştele este sărbătoarea anuală cea mai importantă a creştinilor. În creştinătatea ortodoxă, Paştele este cea mai mare sărbătoare, din punct de vedere calendaristic, sărbătoarea Învierii Domnului influenţând cursul tuturor sărbătorilor cu dată schimbătoare din cursul unui an bisericesc sau liturgic. De data Paştelui este legată succesiunea şi denumirea duminicilor şi a săptămânilor de peste an, cu evangheliile şi apostolele care se citesc la Sfânta Liturghie în tot cursul anului. Importanţă sărbătorii este subliniată şi de durată ei, mai lungă decât a altor praznice, ea ţine trei zile. Modul sărbătoririi Paştelui ca cea mai mare sărbătoare creştină, din cele mai vechi timpuri era o sărbătoare a bucuriei, şi anume bucuria pentru Învierea Domnului, marele eveniment din istoria mântuirii neamului omenesc, care stă la temelia credinţei şi a Bisericii. Bisericile şi casele credincioşilor sunt luminate în noaptea Învierii Domnului Iisus Hristos, în amintirea făcliilor aprinse purtate de creştinii Bisericii primare, şi în special a neofiţilor(creştini de curând botezaţi), ca unii care s-au îngropat cu Hristos şi au înviat împreună cu El. De la împăratul Constantin cel Mare înainte, se luminau nu numai bisericile în care se făcea slujba Învierii, ci şi casele creştinilor şi oraşele, cu făclii înalte şi coloane de ceară sau torţe aprinse, încât noaptea Învierii era mai luminoasă ca ziua. Tot de atunci există obiceiul ca creştinii de la Înviere până la Înălţare să se salute cu adresarea „Hristos a înviat!”, la care se răspunde „Adevărat a înviat!” În ziua Învierii toţi creştinii se îmbrăţişau cu sărutare frăţească, cerându-şi iertare unii de la alţii înainte de împărtăşire cu Trupul şi Sângele Domnului (aşa cum mai fac bătrânii astăzi, mai ales la ţară). În biserici se aduceau bucate: pâine dulce(pască), brânză, cărnuri, în special miel(reminiscenţe din mielul pascal al evreilor) şi mai ales ouă roşii. Toate acestea erau binecuvântate de către preot, iar apoi erau împărţite săracilor sau între creştini, aşa cum se mai practică şi astăzi în unele biserici, mai ales la ţară(amintind de vechile agape pascale). În creştinătatea ortodoxă s-a păstrat până astăzi importanţa teologică a misterului pascal din Biserica primară. Învierea Domnului rămâne inima spiritualităţii şi pietăţii ortodoxe. În această sfântă şi slăvită zi, ne împărtăşim de „lumina” celui mai strălucit praznic al creştinătăţii. De ce serbăm Învierea Domnului Hristos? Deoarece este „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa”(Psalm 117,24). „Acum toate s-au umplut de lumină: şi cerul şi pământul şi cele dedesubt”, spune o cântare liturgică din noaptea Învierii. Clopotele bisericilor glăsuiesc minunea în tăriile văzduhului, preoţii o vestesc din faţa sfintelor altare, îndemnând pe credincioşi cu apelativul „Veniţi să luaţi lumină”, iar toţi credincioşii vestesc lumina Învierii prin imnuri de preamărire a lui Iisus Hristos Cel înviat. Ceea ce se urmăreşte de către întreaga suflare prin chemarea şi îndemnul „luminii lui Hristos, care luminează pe tot omul ce vine în lume” este că, Învierea Domnului cunoaşte rodnicia atunci când o facem prezentă în viaţa noastră, aici şi acum. Minunea Învierii să nu rămână un fapt al trecutului, ci un adevăr permanent, viu, conştient, din care să ne împărtăşim cu putere de luptă şi de înnoire. Ceea ce este mântuitor pentru noi este faptul că „Hristos a înviat”, dar nu oricum, ci a înviat pentru noi, ca să fim vii prin El, în credinţă, în nădejde şi în dragoste. Sfântul Grigorie de Nazianz spune că „în această zi, mântuirea s-a dat lumii; Hristos a înviat din morţi; învie şi tu cu El”. Fiecare dintre noi trebuie să fie un „martor” al Învierii Domnului, prin felul cum ştie să-L arate lumii pe Mântuitorul în viaţa sa, în casa sa, în ocupaţia zilnică, într-un cuvânt, în tot ceea ce face. A-L iubi cum El ne-a iubit pe noi, a face bine semenilor noştri cum Iisus a ştiut să facă şi a avea în minte mereu zorii veşniciei, acestea sunt Paştele cele adevărate. Pe acestea le doresc tuturor preoţilor şi credincioşilor Protopopiatului Lipova din toată inima.
Lumina Învierii să vă lumineze pe toţi pe calea mântuirii.
Pr. icon. stav. drd. Crinel – Ioan Onea
Protopop de Lipova

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here