Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie        pentru tot poporul: astăzi în cetatea lui David, în oraşul Betleem, vi s-a născut un Mântuitor”. (Luca 2,10).

Iată prin ce cuvinte îngerul lui Dumnezeu a vestit lumii cea mai mare zi din istoria omenirii. La plinirea vremii, Mesia Cel mult aşteptat a sosit, Mesia Cel mult dorit s-a arătat, Izbăvitorul s-a descoperit oamenilor. În oraşul Betleem, în cetatea lui David, o Fecioară neprihănită naşte Prunc, Îl înveleşte în scutece curate şi Îl culcă în iesle, sub suflarea caldă a vitelor. În tăcerea acelei minunate nopţi tainice, deasupra staulului a strălucit o lumină mare. Un sol ceresc, un vestitor al Lui Dumnezeu s-a coborât înaintea unor păstori de oi, şi le-a adus vestea cea bună a Naşterii lui Mesia, Cel mult aşteptat. Tot atunci s-a auzit şi primul colind:

Slavă întru cei de Sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca. 2,14).

Ceea ce patriarhii cu mare dor au aşteptat, proorocii au prezis, drepţii au dorit să vadă, s-a împlinit: Dumnezeu S-a arătat în trup pe pământ şi a locuit între oameni. De aceea, să ne bucurăm şi să ne veselim.

Dacă Ioan, încă în pântecele mamei sale fiind, când a venit Maria la Elisabeta, a săltat de bucurie, cu atât mai mult noi, astăzi, văzând nu pe Maria, ci pe Însuşi Mântuitorul nostru, trebuie să săltăm cu bucurie şi să prăznuim, să ne minunăm şi să ne uimim de Taina cea mare a întrupării lui Hristos, care covârşeşte toată priceperea omenească.

La acest mare praznic, când în fiecare act al slujbelor divine suntem obişnuiţi a vedea reprezentarea Tainei celei din veac ascunse a întrupării Fiului lui Dumnezeu, când fumul de tămâie ne aminteşte de ofranda magilor sau jertfele mieilor, când toate cântările bisericeşti sau colindele de Crăciun aduc acordurile unei simfonii a cerului şi a pământului, vestitoare de pace şi bunăvoire, asemeni celei din noaptea sfântă, gândul nostru se duce spre toţi aceia care s-au învrednicit a primi cum se cuvine pe Pruncul Iisus în sufletele lor.

An de an soseşte la noi marele praznic al Crăciunului şi ne umple inima la toţi de bucurie prin soliile pe care le aduce. Pe pământ firea întreagă se înveşmântează în haina imaculată a zăpezii, iar colindele stăbune ne îmbracă sufletul în hlamidă luminoasă la vederea chipului strălucitor, senin şi vesel al Pruncului divin. Căci prin El  a răsărit lumina  cunoştinţei  despre Dumnezeu Cel adevărat, a răsărit Soarele dreptăţii şi iubirii, care a venit la noi din înălţimile cerului.

Este o certitudine că toată bucuria care se revarsă de la peştera din Betleem şi luminează întreg praznicul, se concentrează în solia cea mare a păcii pe care ne-o aduce primul colind rostit chiar de către îngerii lui Dumnezeu. S-au auzit multe cântări frumoase până la corul îngeresc din noaptea sfântă, dar nici una n-a avut un ecou mai puternic şi un efect mai minunat ca acest imn, care a umplut vâzduhul de bucurie nemărginită, pace lăuntrică şi veselie sfântă. Un vechi colind românesc spune: « Astăzi Domnul Prunc se face/ Să ne-aducă sfânta pace… ».

Ne aflăm înaintea Naşterii Domnului, când urăm tuturor credincioşilor şi preoţilor din cuprinsul Protopopiatului Lipova, toate gândurile de bine, sănătate, şi numai împliniri, iar Pruncul Cel Blînd şi Smerit să aducă în sufletele tuturor, bucurii, pace şi împlinirii. Lumina Stelei de la Răsărit să ne facă mai buni şi mai iubitori de aproapele. Praznicele de iarnă să vă găsească sănătoşi şi plini de dragostea pentru cei de lângă voi, să vă lumineze paşii în anii care vor veni cu prosperitate şi numai împliniri pe toate planurile.

La mulţi ani !

Pr. drd. Crinel-Ioan Onea

Protopop al Lipovei

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here